Ziua in care se serbeaza nationalitatea noastra. Se pare ca inca sarbatorim doar printr-o parada militara si o slujba. Excludem pe cei care nu fac partea din aceasta categorie? Cum putem sa introducem in sarbatoare: actorii, minerii, olimpicii, mamele singure, bunicii, oamenii de stiinta, interpretii si ceilalti oameni care alcatuiesc Romania?( De aici nu putem spune decat: multi oameni – foarte putini patrioti.)
Am deprins starea occidentala in care e mai “ok” sa ne iubim doar o zi pe an: aproapele, mama, numele sau tara. Facand slalom printre sarbatori in care ne deghizam, primim cadouri sau si mai trist, mimam sentimente de fericire, multi dintre noi nu gasesc energia necesara pentru a mai fi patrioti. Majoritatea dau vina pe lipsa de conditii si perspective a tarii. Acestora trebuie sa le reamintim ca in Africa de Sud oamenii sunt patrioti chiar daca muncesc in mine, mor pe capete si castiga doar 100 de dolari pe luna. Neintrand in detalii legate de apa, casa si masa. Pierderea simtului national este o caracteristica a generatiilor recente. Nu mai e la moda sa fii patriot sau sa iti iubesti tara. Sunt nemultumiti ca statul, si tara implicit, nu le oferta totul. Ei care nu platesc calatoriile in mijloacele de transport, arunca gunoaie in paduri, arunca chistocuri si alte obiecte pe strazi, se injura din cauza unui semafor sau se injura la o coada pentru mici gratis. Participa la toate sarbatorile orasului doar pentru a primi o farfurie de mancare sau un pahar cu bautura. Se vand pe cateva pungi de orez la alegeri. Ei sunt cei care sunt nedreptatiti. Nu batranii care sunt veterani de razboi si traiesc in conditii mizere, nu cei care au luptat in revolutie, nici macar cei care au iesit in strada recent. Cei din urma nu se plang, gasesc solutii pentru a continua sa isi iubeasca tara si limba. Adevarul despre primii este ca:
Nu mai pretuiesc nimic!
Sunt prinsi intr-un vartej media in care li se spune ce sa faca, ce sa le placa, ce sa iubeasca si cand sa faca asta. Neavand un tel in viata sau o oarecare directie, le e greu sa iubeasca ceva. Intr-o lume in care relatiile sunt bazate pe bani, iubirea pe apartamente iar casatoria un rezultat de monotonie cotidiana, nu poti avea pretentia de patriotism. Valorile lui sunt evidentiate numai cand exista cineva caruia sa ii prezinti perspectiva.
Tara asta imi e datoare carnea cu care, de mii de ani, ii ingrasa brazda neamul meu. Iar eu sunt datoare tuturor oaselor neamului meu ingropate-n pamantul tarii acesteia.
“Arta Conversatiei”
Daca am invatat un lucru din istoria noastra este ca patriotismul nu poate fi exemplificat ci doar aratat, trait, respirat. Asa s-a intamplat cu taranii care au mers in primul si al doilea razboi mondial. Ei, cea mai asuprita clasa din Romania, tot nu doreau sa paraseasca tara. Preferau sa moara in batalie, lasand familii in urma, care nu plecau din tara si nici din sat macar. Chiar daca nu aveau ce sa manance tot ramaneau. Chiar si cand erau deportati traiau cu gandul ca intr-o zi se vor intoarce pe glia lor.
Tara nu trebuie iubita pentru ce salariu ai, ce masini iti poti cumpara, unde iti poti face vacantele s.a.m.d, ci pentru iubirea ce ti-o inspira limba, oamenii, locurile. Din respectul fata de mortii care ti-au permis sa iti odihnesti capul intr-o tara libera. Din sentimentul acela ciudat pe care il ai cand te duci sa iti vizitezi bunica. Ea robotind incontinuu, cu baticul pe cap, in haine saracacioase, pentru nepotii ei. Cum oare de ce nu se plange ca nu are conditii? Sau de ce nu pleaca din tara? Poate are copii care se roaga de ea sa plece in alte tari. Pentru ca poate simte o caldura in inima stand pe pamantul ei. O caldura mai mare decat orice valoare materiala ce i-o poate oferi viata.
Daca nu simti nimic pentru tara ta, pentru limba ta sau pentru poporul ei ar trebui sa mai vorbesti cu batranii tai. Ii stii sigur. Sunt oamenii care stau in fata portii la tara si iti dau un “Buna ziua!” chiar daca nu te cunosc. Sunt oamenii care citesc in parc chiar si la varste inaintate. Sunt cei care muncesc pamantul ca noi sa avem de mancare. Batranei simpatici si zambareti care au invatat ca viata e creatia lor. Ei nu s-au dat batuti in fata greutatilor si nu au abandonat. Sigur au povesti care ti-ar zdruncina sufletul si alaturi de care vei descoperi tara. Trecand peste politicieni, coruptie si multe alte neajunsuri ale ei, iti vor povesti despre mireasma musetelului dimineata, iernile grele cu troiene de nameti si despre oameni … cea mai mare valoare a unei tari … oameni ca tine, ca mine, ca noi toti….Romani!
Patriotismul nu este numai iubirea pământului în care te-ai născut ci, mai ales, iubirea trecutului, fără de care nu există iubire de ţară.
i am the golden pen 
Leave a comment